Evreii au nenumarate traditii si obiceiuri religioase evreiesti care le respecta cu strictete si care ii face total diferiti de alte popoare. Calendarul unei familii evreiesti, este calendarul Gregorian iar anul nou evreiesc incepe pe data de 4 septembrie seara si tine pana in 6 septembrie.
Anul Nou reprezinta pentru evrei momentul intalnirii cu Dumnezeu, momentul in care sunt chemti la judecata pentru a da socoteala fiecare de faptele sale. Dumnezeu se aseaza pe tron, asculta cu atentie apoi decide pentru fiecare om daca este iertat sau nu.
In urma acestei judecati fiecare primeste o semnatura, care expira peste 10 zile, in ziua cea mai importanta a calendarului evreiesc -ziua de Yom Kipour, timp in care evreii trebuie sa mediteze profund la greselile sale.
Traditia de a cere iertare de la toti cei carora considera ca le-au gresit, indiferent ca este vorba despre membrii familiei, prieteni sau cunoscuti, este respectata de catre evrei, deoarece ei considera ca aceasta cerere de iertare face parte din datoria lor morala.
Orice sarbatoare sau mai bine zis comemorare la evrei tine timp de 2 zile, desi interpretarea scripturile spune ca la Ierusalim in cele mai vechi timpuri dura numai o zi.Populatia laica, se exprima dupa calendarul Gregorian iar documentele oficiale, ziarele, scrisorile sau alte asemenea, de regula contin ambele date una sub alta. Insa religiosii pastreaza data calendarului iudaic, deoarece acestia il considera sfant.
Traditia ca la o ceremonie de nunta sa fie prezent un minian este considerata valida si porneste de la idea ca un minian reprezinta congregaţia, care prin prezenta lor, confera ceremoniei in sine un plus de solemnitate. In acest fel, ceremonia este transformata dintr-o sarbatoare privata intr-una publica.
Ceremoniile si discursurile rostite in sinagoga in ziua de Sabat nu se aplauda deoarece in mod subtil aplaudatul implica acorduri muzicale. Prin batutul din palme oamenii pastreaza un anumit ritm si perturba pacea Sabatului. De asemenea in ziua de Sabat si in sarbatori este interzis si urcatul in copac, calaritul unui animal, inotul si dansul, deoarece se considera ca aceste activitati nu respecta spiritul odihnei, cel care caracterizeaza zilele de sarbatoare.
Evreii obisnuiesc sa nu faca nunti in zilele intermediare din timpul sarbatorilor de Pesah si Sucot, pentru ca acestea sunt considerate zile de semisarbatoare, zile de bucurie intense in care se rostesc rugaciuni in sinagoga. Ei considera ca nu pot fi sarbatorite in acelasi timp doua bucurii, ca sic and una eclipseaza pe cealalta.
Prin urmare, o nunta trebuie sarbatorita intr-o alta zi, nu in perioada sarbatorilor de Pesah şi Sucot. Aceste traditii si obiceiuri religioase evreiesti ne arata cum poporul evreu isi respecta sarbatorile si care sunt conceptele lor cu privire la rostitul rugaciunilor si la spiritul care ii insoteste pretutindeni.